14 septembrie 2010

Politist, adjectiv (Corneliu Porumboiu, 2009)

Movie Rating:

Corneliu Porumboiu, un regizor. Filme. „Poliţist, adjectiv” de exemplu. Cel mai recent.

Deci…

Personajul principal este un om. Omul este poliţist, poliţist subiectiv. Sau mă rog, adjectiv. El trebuie să prindă un băiat. Consum de marijuana. Deţinere, posibil trafic. Poliţistul nu este de acord. Are o dilemă. Morală. Intrigă.Poliţistul se plimbă pe străzi. Urmăreşte băiatul. Îl spionează. Apoi scrie un raport. Merge acasă. Manâncă ceva. Discută cu nevasta. Îl stresează o melodie. Îşi încălzeşte singur mâncarea. Bea o bere. Se scarpină...

Apoi...

Colindă străzile. Aceleaşi străzi. Sordid. Nimic în jur. Câţiva pietoni, vag. Pustiu. Mizericordie faţă de inculpat. Se opreşte. Gândeşte. Fumează o ţigară lângă un copac. Stă. Se uită în jur. Se întoarce la secţie. Se aşează la birou. Dialog cu un coleg. Despre una, despre alta. Deschide un dulap. Pleacă. Apoi merge iar. Păşeşte agale. Maşini. Blocuri. Parcari. Curtea şolii. Chiştoace pe jos. Elevi care se întorc acasă. Ghiozdane. Fiţe. Discuţii amicale. Fete, băieţi. O coală de hârtie. Scris de mână. Raport. Despre.Discuţie cu un superior. Legea din România. Poliţistul, om al legii. Da, dar...nu e corect. Probleme de conştiinţă. Inculpatul e tânăr. Arest, consum marijuana, viitor compromis, nedrept, îndurare, legi vechi dar trebuie respectate, occident legi diferite, consum, insuficient pentru arest, ce naiba. Sediu poliţie. Scaun. Poliţist în scaun. Faţa în pumni. Linişte. Aşteptare. Sunet de taste. Secretară la calculator. Ţac, ţac, ţac, pauză şi iar ţac, ţac. În continuare dilemă. Luptă interioară.Rugăminţi către colegi. Ajutor pentru întocmirea raportului. Secţie, străzi, maşini, apartament, baie, bucătărie, o bere rece, o tocană pe aragaz. Discuţie cu o persoană din anturajul urmăritului. El cola, poliţistul vodcă. Restaurant. Mirabela Dauer, cer fără soare, pastă fără periuţă, exprimare deficitară în raport. Nevasta sesizează. Atenţionare. Răspunsul poliţistului. Nu ştiam. Nedumerire. Cine se ocupă de cuvinte în România? Academia. Serios? Iarăşi acelaşi “nu ştiam”.Convocare în biroul superiorului cel mai superior. Şefu. Ton calm. De superior. Răbdător. Dicuţie în trei. Doi poliţişti şi un superior cel mai superior. Poliţistul dilematic este mustrat. Întrebare către el. De ce zici că nu vrei să-l arestezi. Răspuns vag, uşor oligofrenic. Ambiguu. Corecţie. Dicţionar explicativ al limbii române pe masă. Poliţist, deschide dicţionar. Citeşte. Află sensuri multiple ale cuvintelor. Cuvinte pe care le-a folosit în vorbirea directă. Încercare de justificare. Derută. Totul devine altceva. Capătă un sens. Poliţistul, om al legii. Legea zice ceva. Poliţist, face ce zice legea. Punct. Clar? Situaţie tensionată. Deşi tonul superiorului este la fel de calm. Trei poliţişti. Doi inferiori pe scaune şi un superior, cel mai superior, la birou. Dilema dispare. Poliţist eliberat de confuzie, dacă nu definitiv măcar din conformism.Tablă. Cretă. Poliţist desenează planul flagrantului delict. Aşa, aşa, aşa şi aşa, noi pe aici, doi prin spate, loc de fumat, strada cutare, încercuim, arestăm. Şi gata. Caz închis.

Final.

Generic.

Muzică. 

0 comentarii:

About This Blog

About This Blog

  © Blogger template Brooklyn by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP