14 septembrie 2010

Gomorrah ( Matteo Garrone, 2008)

Movie Rating:

Matteo Garrone își dezbracă protagoniștii de somptuoasa falsitate vestimentară a imigranților italieni din filmele americane, oferind în schimb o paradă infiorătoare de criminali pensați, bronzați artificial și îmbrăcați cu un prost gust mul mai autentic, mai plauzibil. Întrebat fiind de ce a ales ca scenă de început un masacru, regizorul a răspuns nonșalant că a adăugat la scenariu această secvență pentru atmosferă, deși poate dezorienta privitorii, părând mai degrabă un ceva desprins dintr-un film science-fiction (culorile țipătoare, solarul ce pare a fi mai repede o mașină a timpului).

Două figuri răzbat din pleiada de personaje care se perindă prin cadru de-a lungul filmului. Doi adolescenți care își unesc nepriceperea și stângăciile cu un singur scop: acela de a le veni de hac burtoșilor care le comandă. Marco și Ciro pun mâna pe un adevărat arsenal, organizează un jaf după care se relaxează într-un club de stripteasse cu două prostituate cu care nu știu să se comporte. Aici filmul devine comedie, pentru a mai destinde parcă atmosfera încărcată de violență gratuită. Doi puștani care se visează criminali notorii, nefiind altceva decât niște mamifere naive care imită fără prea multă grație scenele de violență din filme precum Scarface. Însă nu ajung să ucidă, pentru că sunt lichidați. Tot ce fac este să tragă focuri de armă în neștire, urlând ca apucații, în chiloți, pe marginea unui lac. Sfârșesc pe o plajă, cu sângele șiroindu-le din căpătânile lor inutile, care adăpostesc un creier imatur pentru acea lume a șmecherilor inveterați. Un excavator se apropie zgomotos pentru a scuti nisipul fin de povara hoiturilor unor neisprăviți.


Filmul este construit narativ din mai multe planuri, care interferează uneori obositor și ilogic, decontextualizat parcă. Toto, un copil maturizat forțat este aruncat în vortexul crimelor odioase săvârșite în numele zeului Euro, ca mai apoi să contribuie la asasinarea unei cunoștințe, drept rezultat al unei răfuieli din interiorul bandei. Inocent, firav, dar cu o dorință înspăimântătoare de a răzbate într-un univers înecat de sânge, Toto reușește. Iar asta înseamnă declinul unei lumi.

Garrone zugrăvește un spațiu guvernat de reguli simple, dar greu de respectat. Reguli stabilite de burtoși epilați care se desfată cu o muzică ieftină, ce pare a le pune la îndoială ferocitatea.(sau o evidenţiază?). Mafioții lui Garrone nu au tabieturi subtile, sunt doar niște antieroi narcisiști, autentici prin comportament, vestimentație și limbaj. E greu să vorbești despre film ca întreg, însă regizorul italian lasă impresia că este mai mult decît familiar cu lumea pe care o descrie în imagini, în cadre. Este doar o frescă a unei realități crunte cu care orașul Napoli, Italia, se confruntă și, fără îndoială că se va mai confrunta cel puțin o eternitate.

Filmul se încheie cu informații care apar sunt formă de text, pe fundal negru, privind activitatea Camorei, numărul crimelor, a banilor obținuți din traficul de droguri, ceea ce relevă adevărata dimensiune a dezastrului provocat de facțiunea mafiotă. Deși italienii au receptat filmul drept un documentar, măgulindu-l astfel pe Garrone vădit încântat că și-a atins scopul, realitatea pare mult mai dură. După vizionarea filmului, rămâi cu o stranie senzație a unor mafioți mărunți, a căror unică placere este de a se răfui între ei pentru supremație.

Matteo Garrone reușește să construiască o adaptare decentă, având în vedere mijloacele de exprimare ușor limitate (cinematografice), a romanului non-fiction al scriitorului italian Roberto Saviano. Cât despre premiul obținut în cadrul Festivalului de la Cannes, Grand Prix, acesta este doar al doilea ca importanță. Nu de puține ori am auzit voci care îmi prezentau filmul drept marele câștigător. În anul 2008, premiul Palm D’or avea să-i revină regizorului francez Laurent Cantet pentru filmul “În clasă.”

Gomorra este totuși un film asupra căruia planează o suspiciune. Aceea că a fost laureat și/doar pentru a face mai cunoscută publicului larg cartea lui Saviano.

0 comentarii:

About This Blog

About This Blog

  © Blogger template Brooklyn by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP